Sarajevo partea II – Sarajevo rose

1

“Sarajevo rose”, asa sunt denumite gaurile sangerii din cimentul capitalei Bosniei, vopsite special in rosu pentru a marca locul in care una sau mai multe persoane au fost ucise de catre explozia vreunui obuz in timpul razboiului Yugoslav.

Astazi orasul e plin de “flori”. Este de asemena plin de tineri cat casa, veseli si zambitori, fete frumoase, bosniaci si sarbi, crestini si musulmani deopotriva, traind intr-o pace relativa.

Sarajevo a fost reconstruit in totalitate, iar urmele razboiului abia se mai vad, cel putin in ochii turistului impatimit de frumos si senzational. Inima orasului, bazarul, si-a recapatat aura de odinioara, minunata biblioteca austro-ungara in stil arab, complet distrusa in razboi, a fost superb refacuta, iar minaretele moscheilor impung cerul din toate partile. Mirosul de cafea, baclavale, mirodenii si kevapcici (mancare traditionala bosniaca, asemanatoare micilor autohtoni) se simte pretutindeni.

Sarajevo este singurul oras din lume unde pe raza unui kilometru patrat se gasesc o moschee, o biserica ortodoxa, una catolica si o sinagoga. In centru limbile straine se amesteca intre ele, iar semnul revenirii complete este dat de (ce altceva decat) grupurile de asiatici mici, cu palarii mari si aparate foto multiple.

Se pot face de asemenea tururi organizate care va vor duce in locurile reprezentative ale razboiului: tunelul mentionat in postul anterior, fostul sat olimpic, sniper alley, ajunsa azi principala strada de promenada, si multe altele.

In scoli, copii crestin-ortodocsi sunt incurajati sa participe la cat mai multe activitati impreuna cu cei musulmani, si invers, pentru a se obisnui unii cu ceilalti si a isi da seama ca diferenta de religie nu trebuie sa produca ura, ci toleranta. Pe o placuta din fata bibliotecii nationale sta insa scris de catre adulti in limba lui Shakespeare: “Do not forget. Remember and warn!”. O declaratie voalata de razboi pentru un viitor ce nu ar trebui sa vina niciodata.

In final, dupa ce pleci fericit de cele vazute iar grupurile de asiatici se urca linistiti in autocare, o intrebare obsedanta ramane: tu, daca ai sti ca tatal tau a fost ucis cu sange rece de catre tatal colegului tau,doar pentru ca traversa strada, cam cum ai reactiona?

Si astfel realizezi ceva in Sarajevo, o realitate atat de actuala incat o traim zi de zi si nici macar nu ne dam seama: ca ura naste dispret, iar violenta va cere razbunare. Poate ca in loc de “remember and warn” ar fi mai bine totusi sa uitam… si sa ne ferim de oamenii care nu o pot face.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s