Masivul Ceahlau – Dumnezeu prefera lemnul

1

Lui Dumnezeu Ii plac catedralele. Si nu Ii plac de ieri, de azi, ci de mult, mult timp inainte ca noi oamenii sa putem pune caramida peste caramida. Sau sa stim ce naiba e aia o caramida. Iar drept marturie sta Masivul Ceahlau, adevarata catedrala a mantuirii acestui neam.

Inaltandu-se semet deasupra Lacului Izvorul Muntelui, pana pe la 1900 de metri altitudine, Ceahlaul este aproape unanim recunoscut drept muntele sacru al Romaniei. Si intr-o tara despre care se spune ca ar fi pamantul ales sau principalul pol energetic al lumii, asta inseamna ceva.

Sunt atatea mituri despre Ceahlau incat daca s-ar scrie o carte despre ele, ar depasi cu siguranta in volum “Urzeala tronurilor”. Si ar fi si mult mai interesanta, fie vorba intre noi. Fiecare stanca si fiecare vale pare sa aiba propriile legende, legende ce se intrepatrund armonios cu partea divina pentru a crea caracterul profund spiritual ce defineste poporul roman.  Cea mai celebra legenda este cea a babei Dochia, o ciobanita batrana incotosmanata cu noua cojoace care urca pe munte cu oile. Fiindca vremea era buna, iar ea se incalzea peste masura, pana a ajuns sus pe platou si-a azvarlit toate cojoacele. Numai ca vremea s-a schimbat brusc, iar baba cu tot cu oi a inghetat pana a devenit o stanca. Se mai intampla…

Cel mai popular traseu de urcat pe Ceahlau porneste din statiunea Durau. Trecand pe rand de cabana Fantanele, stanca Cusma Dorobantului, apoi impunatoarea stanca a Panaghiei, traseul conduce inevitabil spre varful Toaca, faimosul pisc in forma de piramida, inconjurat si el de numeroase mituri. Punctul final al ascensiunii de 4 ore il reprezinta cabana cu acelasi nume precum nefericita baba din poveste, Dochia.

Proaspat reabilitata, frumoasa si cocheta cabana ofera adapost si o ciorba tipic moldoveneasca celor franti de oboseala. Si mai ofera ceva: front row seats catre un spectacol unic, resaritul in marea alpina. Fenomenul, intalnit cu precadere doar in Masivul Ceahlau, are loc in diminetile de primavara sau de toamna, cand, conform Wikipedia, “vaile sunt inundate de ceata sau nori stratiformi de joasa inaltime, dand aspectul unei mari”. Un privilegiu la care au dreptul sa asiste numai cei care cred…in trezitul devreme, in efort, in ei insisi, in oamenii de langa ei, in bucurii simple.

Cat despre mine, eu cred ca Dumnezeu prefera lemnul…si culorile si padurile si muntii, chiar si oamenii. Dar ce stiu sigur ca nu prefera sunt spatiile mici. Pentru ca daca ar fi preferat spatiile mici, n-ar mai fi creat o lume atat de mare.

11

Advertisements

2 thoughts on “Masivul Ceahlau – Dumnezeu prefera lemnul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s