Cinque Terre – Un photoshop natural

DSC012031121.jpg

Vernazza

Imi si imaginez discutia purtata intre Mario si Giuseppe in urma cu cateva sute de ani, pe coasta stancoasa a Liguriei Italiene:

Ciao Mario, come stai?”

“Molto bene, Peppe, tu?”

“Uite bine…auzi, uite ce ma gandeam: ce-ar fi sa intemeiem noi aici, pe stancile astea, niste satulete dragute si colorate, cu casele una in varful celeilalte?”

“Dar Peppe, nu o sa ne fie greu in viata de zi cu zi, cu aprovizionarea, cu urcatul dealurilor si al stancilor?”

“Ooo ba da Mario, ne va fi foarte greu, ne vom chinui vreo cateva sute de ani cu traiul pe aici, ne vom blestema zilele. Dar va veni o zi cand se va inventa trenul, aparatul de fotografiat si agentiile de turism iar carduri carduri de oameni se vor inghesui sa ne viziteze. Sigur, noi nu vom mai fi de mult, dar urmasii urmasilor nostri vor face o gramada de bani de pe urma turistilor si ne vor multumi vesnic.”

Mai mult sau mai putin, cred ca asa a decurs discutia. Dar eu, din perspectiva turistului cu aparatul foto atarnat de gat, tin sa le multumesc pentru decizia luata.

Sa revenim…Cinque Terre reprezinta, asa cum le zice si numele, un ansamblu de 5 sate situate la cativa kilometri unul de celalalt: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola si Riomaggiore. Nu va chinuiti sa le retineti numele decat atunci cand veti ajunge pe acolo.

In sate nu circula masini (slava Domnului!), asa ca singura modalitate de a ajunge de la unul la altul o reprezinta fie trenul, fie perpedes. Eu am fost cu trenul desi pe mai toate forumurile se spune cat de minunat este sa mergi pe jos. Sincer, am incercat, dar dupa ce te obisnuiesti cu marea albastra, muntii destul de arizi si podgorii nesfarsite, vei ajunge la concluzia ca este o pierdere de vreme. Adevarata atractie a zonei o reprezinta chiar satele in sine, de un farmec aparte. Pentru o imagine de ansamblu a satelor si o poza reusita, recomand sa porniti totusi pe cararea de legatura dintre ele, pana in punctele de belvedere, in special la apus. Bifat poza, bucurat suflet, intors in sat.

Intorcandu-ne la sate, nu ar fi multe de spus. Stradute inguste si abrupte, casute colorate cocotate una peste alta, piazette micute dar cochete, porturi pline de barci in asteptare de turisti. Si nu trebuie sa astepte mult caci fiecare sat e intesat de turisti. Compenseaza pentru lipsa masinilor dar face sederea la terasa, urmarind agitatia si asteptand quattro formaggi-ul, cu atat mai placuta.

Fun fact: drumul ce face legatura intre Riomaggiore si Manarola, cel mai usor si mai celebru de altfel, se numeste La via dell’Amore. Foarte romantic…atata de romantic incat este inchis de vreo 4 ani din cauza unei alunecari de teren. Va suna cunoscut scenariul?

Pana la urma, italiana si romana nu sunt asemanatoare degeaba.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s