Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei din Sighetul Marmatiei – o rana deschisa

DSC023123

„E frig, ar fi trebuit sa imi pun ceva mai gros“- este prima remarca pe care o faci cand pasesti in Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei din Sighetul Marmatiei, inainte sa tragi o fuga pana la masina sa iti iei o jacheta ceva pe tine.

Pe o straduta din centrul orasului, unde in urma cu nici 50 de ani nu puteai merge din cauza mirosului, se afla cladirea severa a Memorialului, fosta inchisoare politica comunista. Astazi flancata de terase si cladiri vechi si frumos restaurate, pare perfect integrata in peisaj. Un turist necunoscator nu ar putea banui ca in spatele acelor zidurilor au fost torturati si au murit sute de detinuti politici, unii dintre ei mari lideri ai Romaniei. Nu poti crede pana ce nu-i treci pragul si totul se schimba.

Esti lovit in primul rand de o racoare atat de puternica incat expresia “suflet de gheata” isi pierde parca din calitatea de cliseu. Muzeul este incredibil de profesionist abilitat si reuseste sa transmita exact ce si-a propus. Dupa ce platesti biletul de intrare, inainte sa intri in zona fostelor celule, esti intampinat de o harta mare a Romaniei. Harta este brazdata uniform cu insemnari, precum hartile din manualele vechi de geografie ce prezinta raspandirea plantatiilor de pepeni din tara. La o privire mai atenta descoperi ca sunt de fapt mici cruci negre, fiecare reprezentand locul unde au existat astfel de inchisori si penitenciare comuniste. Zeci de locatii, fiecare cu mii de detinuti, toti purtand o singura vina: de a fi fost intelectuali sau pur si simplu oameni ce s-au impotrivit regimului. Adevaratii martiri uitati ai tarii ei sunt. “Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate fi o forma de justitie”

Pe holul ce duce spre celule se afla sute, mii de poze ale fostilor detinuti. Odata ajuns la capatul holului, pasesti in marea sala a celulelor. Sentimentul ce te incearca este nedescris de apasator. Randuri randuri pe 3 etaje de celule reci, cu peretii scrijeliti, astazi reamenajate. Fiecare celula prezinta o tematica diferita, de la modalitati de tortura pana la deportarea basarabenilor in Siberia, instaurarea regimului comunist in Romania si cultul personalitatii Ceausestilor. Nimic pare sa nu lipseasca din istoria glorios de intunecata a “Epocii de Aur”.

Doua celule fac nota discordanta, fiind pastrate exact in starea in care au fost gasite. Sunt celulele unde au fost inchisi si, intr-un final, unde au murit Iuliu Maniu si Gheorghe I. Bratianu. 2 dintre cei mai mari oameni politici pe care i-a avut Romania vreodata, oameni datorita carora tara asta a stat mandra intr-o perioada, redusi la o pijama murdara si o celula rece. Amandoi au murit in anul 1953, din cauza conditiilor din lagar. Iti vine sa urli, dar din respect, si mai ales rusine, nu o faci.

Ultima parte a vizitei are loc in curtea interioara, unde se afla o capela subterana si un grup statuar denumit sugestiv “Cortegiul Sacrificaților”.  O ultima piesa ce intregeste o imagine prea sumbra.

Iesind din Memorial, ai impresia ca pasesti intr-o alta lume si respiri un alt aer. Iti iei cateva minute sa iti revii si te repezi spre prima terasa, bucuros ca lumea ta este cea de partea asta a zidurilor. Si in timp ce iti astepti sucul sau cafeaua, dupa caz si anotimp, nu poti decat sa te gandesti cum de asa ceva a fost posibil. Si sa te revolti. Dar imediat iti vine comanda si, cu ochii la lumea totusi fericita din jur, usor, usor iti trece.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s