Istanbul – Orasul de pe Bosfor

DSC07573 (2).jpg

Am pasit prima (si singura) oara in Istanbul pe vremea cand aeroportul international Atatürk era inca sigur, piata Taksim era loc de promenada pasnica, pe strazile pline din cartierul central Sultanahmet explodau numai blitz-urile aparatelor de fotografiat iar hulitul Erdogan era inca destul de simpatic…

Istanbul, necapitala Turciei, este insa cel mai mare oras al tarii. Atat de mare incat, neoficial, dispune de 17-18 milioane de locuitori. Toata populatia Romaniei inghesuita pe o suprafata de marimea judetului Ialomita. E ceva aglomeratie, un cuvant care descrie perfect prima interactiune cu orasul aflat pe doua continente, despartit de stramtoarea Bosfor. Fie ca este dimineata devreme, la pranz sau seara tarziu, forfota este omniprezenta iar starzile sunt pline de vanzatori ambulanti, pregatiti sa iti faca super oferte la orice pereche de adidasi originali Make, doar pentru ca esti consatean cu marele Hagi.

Orice turist care se respecta viziteaza obligatoriu Hagia Sophia, cea mai mare biserica bizantina transformata ulterior in cea mai mare moschee otomana ajuns acum cel mai mare muzeu fosta biserica si moschee, Moscheea Albastra, Palatul Topkapi, unde troneaza total banal marea sabie a lui Stefan, Palatul Dolmabahce, si desigur, bazarul. Nu poti spune ca ai fost pe bune in Istanbul daca nu intri in bazar si nu te lasi pacalit de cel putin 5 vanzatori de la 5 tarabe diferite. Preturile bune din bazar am observat ca sunt mai mult datorita lui Lucescu de asta data.

Desi un oras cu o asemenea istorie, cultura si mult mai hipstarescul “vibe” tinde sa te copleseasca, exista o oaza de haos organizat, de liniste in continua agitatie unde pare ca Istanbulului traieste, dupa umila-mi parere, cu adevarat autentic: Piata Taksim. Aici se intersecteaza tinerii prietenosi ai Turciei (inca) laice cu batranii cocosati de prea multe griji, zile si chemari ale lui Allah, femei frumoase cu sau fara burka si turisti dornici de senzational. Tot acest spectacol este vegheat indeaproape, cu grija, de portretul marelui Mustafa Kemal Atatürk, parintele Turciei moderne si unul dintre putinii oameni din istorie care au schimbat lumea in bine intr-un mod semnificativ si radical.

Astazi, in timp ce scriu aceste randuri, nu mai stiu ce s-o fi ajuns de vechiul Constantinopol pe care l-am cunoscut. Desi au trecut doar 3 ani de atunci si desi Bosforul este inca acolo, pare ca a trecut o viata, multe atentate si o intreaga fila de istorie. Mi-am promis sa revad Istanbulul candva, de asta data cu alti ochi si pe cat se poate, nu prin obiectivul aparatului. Istanbulul este orasul unde am vazut pentru prima oara ca o strada de marimea Caii Victoriei poate fi asfaltata integral intr-o singura noapte. Lucruri multe se pot face intr-o noapte, unde exista vointa. Pe atunci stiu ca m-a impresionat…acum ma cam inspaimanta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s