Atena – Intre mit si tzatziky

DSC09419.jpg

Am plecat cu asteptari foarte mici la Atena. Si asta din diferite motive, toate izvorand din cele auzite, desigur: ba ca e murdara si nesigura, ba ca nu ai ce vedea in afara de niste ruine, ba ca e plina de refugiati, samd. Imi si imaginam un oras full de sirieni amarati ce isi fac nevoile la orice colt de strada, laolalta cu alti amarati, grecii. Asta si impresia generala ca atunci cand spui Grecia te gandesti la insule, mare albastra, nisip fin, all inclusive, iar Atena e doar asa, poate o excursie de o zi, aruncata acolo la dus sau la intors.

Doar ca, odata ajuns acolo (multumesc din nou Ryanair), perceptia mea pre-setata s-a schimat cu 180 de grade si am descoperit un oras chiar plin de farmec, istorie, viata si alte cuvinte din astea fensi folosite pentru a descrie o stare. A, si mai presus de toate, surprinzator de curat. Urmele olimpice din 2004 inca se mai vad.

Am zabovit in Atena 2 zile aproape pline, din care una, pot paria toata mica mea avere pe asta, a fost sigur cea mai ploioasa zi din an. A plouat cu galeata ore intregi, strazile erau pline de apa, si cu toate astea nimic n-a parut dat peste cap…curios. Dupa ce ploaia ne-a intrerupt brusc turul gratuit prin oras si ne-a udat bini di tat, am profitat de moment sa vizitam niste muzee, si prin muzee inteleg doar unul, cel mai celebru de altfel, New Acropolis Museum, sediul faimoaselor cariatide originale si multe alte relicve fascinante de pe vremea Atenei Antice.  Ziua ne-am incheiat-o pe cel mai inalt punct din Atena, Muntele Lycabettus. Ca sa ajungi in varf poti fie urca pe jos, fie cu o telecabina sapata direct in munte. Bineinteles, dornici de aventura, am ales telecabina. Odata ajunsi sus ai in fata ochilor o panorama 360 a Atenei, un oras cu adevarat nemarginit si realmente inghesuit. Atena este unul dintre orasele alea (ca de ex Bucuresti) care sunt mult mai frumoase de la nivelul solului decat privite de la inaltime. Colac peste pupaza, am avut parte si de un apus absolut fascinant, singurul minus fiind ca l-am vazut doar in imaginatia mea, cerul fiind cu desavarsire innourat.

A doua zi am plecat devreme de tot ca sa vizitam, ca orice turist care se respecta, Acropolele. De pe diverse forumuri am aflat ca anticele temple se pot vedea in liniste si pace doar prima ora a diminetii si ultima ora seara, intre cele 2 intervale orare platoul fiind invadat de efectiv tot mapamondul. Inarmati cu 2 bilete, obtinute gratuit datorita celor 2 legitimatii de student falsificate (am praduit si asa saracul stat elen cu 40 de Euro), am putut sa ne bucuram doar noi si alte cateva persoane de impresionantele temple si ruine. Unul dintre momentele acelea cu adevarat wow. Bifat pozele de rigoare, cascat gura si coborat jos, in contrasesns cu hoardele de turisti ce abia isi incepeau lunga zi.

Ultimele ore si ultimii bani au fost cheltuiti cu folos in fascinantul cartier Plaka, un fel de Lipscani dar mult mai mare, mai fermecator, mai civilizat si mai lipsit de fite, unde poti manca gustosul gyros cu sos tzatziky la preturi modice.

Scurta dar intensa vizita in Atena mi-a amintit de expresia aia cum ca “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul…”. Pe principiul asta cred ca voi incepe sa merg mai des pe la arbusti si tufe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s