Sankt Petersburg – Orasul lui Petru cel Mare

DSC0368144.jpg

Urăsc Rusia.

O urăsc caci din cauza Rusiei bunicii mei au dus o viata chinuita. O urăsc deoarece comunismul a distrus cultura, intelectualitatea și valorile poporului roman, iar eu personal cred ca tot haosul în care trăim ni se trage de la rusi.

Cu toate astea, nu urăsc cultura rusa, istoria rusa pana la 1917 și, cu atât mai mult, nu urăsc rusii…complicat. Cu aceste gânduri și simțiri am plecat sa descopăr Sankt Petersburg-ul, orașul lui Petru cel Mare.

De la început fie spus Sankt Petersburg-ul nu este chiar Rusia, cel puțin nu mai mult decât este Odorheiu Secuiesc, de exemplu, România. Sigur, se vorbește rusa (aproape toți tinerii știu engleza), se scrie în chirilica, iar locuitorii sunt cetățeni rusi, dar arhitectura și atmosfera generala este una europeana. Si este și normal sa fie asa caci Sankt Petersburg-ul a fost construit privind spre vest, “Poarta către Europa”. Istoria sa scurta, de puțin peste 300 de ani, este inseparabil legata de perioada țaristă.

Numeroșii tari ce s-au perindat pe la Palatul de Iarna, de la Petru cel Mare pana la nefericitul Nicolae al Doilea, au transformat Sankt Petersburg-ul într-un oraș de o măreție fără egal în întreaga Europa. Si deși a trecut prin războaie și revoluții sângeroase ce au lăsat în urma distrugeri și ruine, nu și-a pierdut deloc din strălucire. Ba din contra, orașul lui Pușkin și al lui Dostoievski pare mai viu ca niciodată…nu ca as ști cum arata în alte perioade, dar asa îmi place mie sa cred.

Sankt Petersburg-ul oferă o aura unica pentru fiecare în parte, în funcție de ceea ce cauți. Pasionații de fotografie se pot pierde pe canale în perioada nopților albe, sfârșit de mai început de iunie, când soarele nu apune deloc. Pasionații de literatura găsesc la orice colt de strada adresa sau urmele vreunui personaj din “Crima și pedeapsa” ori “Frații Karamazov” sau a unui loc în care însuși Dostoievski a locuit. Credincioșii ortodocși și nu numai își vor reaminti de măreția lui Dumnezeu în impunătoarele catedrale Sf Isaac, Kazan, Sfinții Petru și Pavel sau Biserica Mântuitorului Insângerat. Pentru iubitorii de arta exista Palatul de Iarna, mai cunoscut sub numele de Ermitaj, cel mai mare muzeu din lume după Luvru, cu opere ale lui Leonardo da Vinci, Raphael, Van Gogh, Rembrandt, Renoir&friends și multi alții.

Pentru toți ceilalți exista vodka, foarte multa vodka și femei frumoase…și desigur, apusul de pe Neva.

Cat despre rusi, chiar și în Sankt Petersburg, mi s-au părut în mare lor majoritate oameni reci și duri, parca gata oricand sa demonstreze lumii ca ei sunt vrednicii urmași a lui Petru cel Mare, Ecaterina cea Mare, Stalin cel Mare și cam orice alt rus care a fost Mare. Chiar și tinerii lasă impresia asta, cu toate ca multi par cat se poate de prietenoși. Întorcându-ne în zilele noastre, teama de Marele Urs creste din ce în ce mai mult prin parțile astea ale lumii. Nu pot sa îmi dau seama cat este de îndreptățit, dar m-am convins în cele câteva zile de hălăduit prin Sankt Petersburg ca pana și în orașul ce privește către Vest, inima locuitorilor bate indubitabil pentru Mama Rusia și gloria de odinioară. Sângele apa nu se face și nici memoria colectiva nu se șterge peste noapte, din păcate.

Un lucru e cert: urăsc Rusia în continuare.

Advertisements

3 thoughts on “Sankt Petersburg – Orasul lui Petru cel Mare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s